RECOMANDARE PENTRU CRESCATORI SI PROPRIETARI

Displazia coxo-femurala ( HD) este o afectiune ce se întâlneste la toate rasele canine. Deosebit de frecventa este la rasele mari si se combate de catre cluburile specializate de rasa prin selectie. Ea se manifesta clinic printr-o artroza cronica deformata a articulatiei soldului si este considerata o afectiune polifactoriala transmisibila genetic. Aceasta înseamna ca pe lânga predispozitia transmisa genetic de a suferii de aceasta afectiune se adauga si alti factori. Acesti factori pot fi conditionati (dependeti) de crestere si medicamentatie, precum si de alimentatie.
Din pacate, la ora actuala nu este posibila o diagnosticare din faza incipienta, astfel crescatorii sau proprietarii responsabili trebuie sa cerceteze predispozitiile genetice ale catelului. Din acest motiv este imperios necesar ca înainte de a cumpara catelul sa se cerceteteze, în prealabil rezultatele parintilor. La cele mai multe rase aceste date se pot extrage din actele de origine. Cu cât mai multe generatii prezinta un grad mic, sau inexistent de displazie, cu atât sunt sansele mai mari de a achizitiona un catel ce nu va suferi de aceasta boala (cu toate ca legile geneticii nu ofera nici o garantie).
În urma acestei verificari prealabile indispensabile, catelul de cca. 8 – 12 saptamâni este adus în noul sau camin. Desigur, el trebuie sa beneficieze de cele mai bune conditii de dezvoltare atât psihica cât si fizica, mai ales daca vrem ca mai târziu sa-l supunem unor sarcini importante. Sfaturile cu privire la alimentatie, ades contradictorii, chiar daca bine intentionate, aduc prima nesiguranta. Pericolul este foarte mare, ca din prea multa dragoste câinele nostru sa primeasca o alimentatie unilaterala, compusa numai din carne si organe, sau prea variata, compusa din diferite bunatati, resturi de mâncare sau ciocolata. Prin aceste metode de alimentatie se ajunge foarte usor la un aport dezechilibrat de vitamine si calciu. În orice caz ar fi bine ca numai medicul veterinar al câinelui sa va sfatuiasca cu privire la alegerea cea mai potrivita pentru câinele dvs. Medicul veterinar va explica necesitatea adoptarii unui sistem echilibrat de alimentatie pentru câinele dvs. mai ales în perioada de crestere.
Parerea actuala a specialistilor despre alimentatia raselor ce cresc repede consta în recomandarea de a folosi o mâncare echilibrata, bogata în saruri minerale, vitamine, albumina, grasimi si hidrocarburi. Trebuiesc evitate adaosuri de saruri minerale ce duc la dereglari de crestere si dureri în articulatii. În cazul respectarii indicatiilor de baza ale alimentatiei, nu apar în mod normal afectiuni de genul celor descrise mai sus. Totusi trebuie sa avem în vedere ca pâna la vârsta de 8 - 9 luni, câinele nostru trece, în timp scurt, printr-o perioada a dezvoltarii ce se poate compara cu primii 14 ani din viata unui om. Din nou atragem atentia ca în aceasta perioada sa nu se supuna câinele la efort prelungit. Datorita faptului ca în aceasta perioada dezvoltarea musculaturii si a articulatiilor ramâne în urma dezvoltarii osaturii, se remarca uneori la animale tinere un mers necoordonat sau greutati la ridicarea de pe sol. Cu înaintarea în vârsta si dezvoltarea corespunzatoare a musculaturii, în general între 11 si 15 luni, dependent de rasa, aceste manifestari dispar.
Animalele ce ar putea fi banuite de HD, se misca cu precadere în apropierea solului; în galop, topaie ca iepurii si evita scari abrupte sau sarituri. Daca aceste simptoame sunt foarte dezvoltate, se recomanda examinarea timpurie a articulatiilor de catre un medic veterinar specialist. Acesta poate decide daca se pot reduce durerile printr-o interventie chirurgicala sau printr-un program special de dezvoltare a musculaturii sau va poate sfatuii sa renuntati, spre binele câinelui, la practicarea unui sport canin. Decizia finala cu privire la existenta HD-ului nu se poate lua decât la un animal adult în vârsta de 12 pâna la 18 luni. Sfatuim pe toti detinatorii de câini sa efectueze aceste verificari, chiar daca nu au intentia de a devenii crescatori. Cu cat mai multe afectiuni sunt descoperite din timp, cu atât mai usor se poate trece la îndepartarea lor.

ALIMENTATIE SI DISPLAZIE COXO-FEMURALA

Displazia coxo-femurala ( HD ) este fara îndoiala o maladie transmisa genetic. Totusi s-a stabilit prin cercetare, ca alimentatia câinelui tânar, mai ales în primele luni de viata, influenteaza si induce modificari în articulatii. Alimentatia necorespunzatoare, mai ales la rase mari, duce la modificari ale articulatiilor si ale oaselor, nu numai ale soldului, ci si în alte locuri ca de ex. articulatia omoplatului ( Osteochondrosis dissecans ), la coloana vertebrala ( Enostose asa numitul sindrom Wobbler ), deficiente de osificare ( chisita moale sau deviata ).

În concluzie, alimentatia influenteaza deci mai putin o singura articulatie, ci mai degraba toate articulatiile si scheletul câinelui. Alimentatia câinelui tânar trebuie sa fie în concordanta cu nevoile organismului.

În aceasta problema sunt importanti 2 factori :

Important este ca aceste elemente sa se afle într-un raport optim. Aceasta înseamna ca nu trebuie sa fie nici mai mult nici mai putin decât este nevoie.

ALIMENTAREA CORECTA CU ENERGIE

La ora actuala se considera ca la baza multor boli ale scheletului sta un prea mare aport de energie.
Aceasta problema apare evident atunci când animalul tânar este hranit " ad libitum", adica atunci când animalul manânca atât de mult cât vrea. Chiar si în cele mai omogene cuiburi exista " mâncai " foarte mari, care cresc foarte rapid în greutate ( în comparatie cu fratii de cuib ). Astfel de animale sunt deosebit de periclitate!

Cresterea rapida în greutate poate duce la o suprasolicitare a osaturii, a articulatiilor si a tendoanelor înca insuficient dezvoltate. Cele mai multe maladii ale scheletului, inclusiv Displazia, apar la rasele mari, cu o crestere rapida, la care aparatul locomotor este supus unor solicitari deosebite. Acest lucru nu este influentat numai de greutatea corporala prea mare în raport cu vârsta, ci si de dezvoltarea musculara ce nu se afla în concordanta cu solicitarile specifice vârstei. În special masculii ce apartin acestor rase înclina la modificari ale scheletului. Noi rezultate ale cercetarii au stabilit ca nu numai actiunile mecanice, ci si supradozarea alimentarii cu energie ( ce duce la modificari hormonale în organism si influenteaza dezvoltarea acestor parti componente ale scheletului, facându-le mai sensibile la boli si suprasolicitari ) influenteaza scheletul si în special articulatiile. Acum desigur trebuie sa punem întrebarea daca o alimentare redusa cu energie duce la o diminuare a gradului de displazie. Conform observatiilor actuale efectuate de ex. la Ciobanesti Germani si Retriveri, pe animale care nu au fost crescute intensiv, s-a putut observa o diminuare a problemelor legate de schelet, articulatii, inclusiv a HD-ului.
DE O IMPORTANTA PRIMORDIALA ESTE CA VITEZA DE CRESTERE ÎN PRIMELE 6 – 8 LUNI SA FIE MAI LENTA.
Marimea definitiva a câinelui nu este influentata de o crestere mai lenta în primele luni de viata. O viteza mare de crestere, datorata unui surplus de energie, nu se materializeaza neaparat printr-o îngrasare a câinelui. Animalele arata mai degraba "puternice" si "bine dezvoltate". De aceea, în practica, este foarte greu de cuantificat nivelul de alimentatie si stabilirea cantitatii optime de mâncare. Pentru unele rase exista "greutati standard" ( la ora actuala se publica pe majoritatea ambalajelor de mâncare pentru câini tineri tabele de greutati / vârste ) ce folosesc drept comparatie. Atunci când aceasta nu se întâmpla, se poate considera ca regula : La câinele tânar trebuie ca coastele, ca si vertebrele sa fie palpabile, sa nu dispara sub un strat de grasime. O viteza moderata de crestere nu înseamna în nici un caz ca animalele sa fie înfometate! Aici ne bazam pe spiritul de observatie al proprietarului.

Traducere si adaptare: Bogdan Nitescu

INDEX ARTICOLE         PAGINA PRINCIPALA