Make your own free website on Tripod.com

MEMORIU

Domnului Președinte al Asociației Chinologice Române, Virgil Nicolaev.

În atenția domnului Președinte de onoare al Asociației Chinologice Române, domnului Attila Kelemen;

În atenția domnului vicepreședinte organizatoric al Asociației Chinologice Române, domnului Gheorghe Schill;

În atenția domnului vicepreședinte chinotehnic al Asociației Chinologice Române, domnului Florian Irimiea;

În atenția domnului trezorier al Asociației Chinologice Române, domnului Wenzl Sandor Gabor;

În atenția domnilor Marius Iliev, Augustin Ionescu, Petru Munteanu, Bogdan Nițescu, Silviu Stoica, membri ai Consiliului de Conducere al Asociației Chinologice Române.

Domnule Președinte, de mai multă vreme urmăresc cu deosebit interes evoluția și acțiunile A. Ch. R. și trebuie să recunosc faptul că tot ceea ce se întâmplă în cadrul asociației sau sub egida acesteia, mă face să cred că A.Ch.R. este mai degrabă o asociație fami-lială, unde contează numai relațiile, pilele, interesele personale și banul.

Cu toate că în statutul A.Ch.R. se spune :
„A.Ch.R. are ca scop conservarea, dezvoltarea și ameliorarea fondului canin de rasă existent în România”, nimic din ceea ce face asociația nu mă face să cred că acesta este într-adevăr scopul real al acesteia.

Pentru a mă face bine înțeles am să încerc să vă explic prin câteva exemple ce mă determină să afirm acest lucru. Am să iau rând pe rând câteva din instrumentele enumerate în statut prin care A.Ch.R. îsi realizează nobilul scop mai sus enunțat.

1. „Elaborarea regulamentelor de desfășurare a competițiilor interne.”
Este posibil ca aceste regulamente să existe și să fie chiar bune, însă în afara unui număr restrâns de persoane, ele nu sunt cunoscute. Cu toate că am încercat de nenumărate ori, de exemplu, să intru în posesia „Regulamentului Expozițiilor”, fie pe cale oficială fie în orice alt mod, acest lucru a fost practic imposibil. În consecință, având în vedere că acest lucru se întâmpla cu peste 90% din participanții la expoziții, trebuie să recunoașteți că rezultatul oricărei expoziții este supus unui arbitrariu, el putând fi influențat oricând de organizatori, arbitri sau de persoane aflate în anturajul acestora. În aceste condiții nu cred că se poate vorbi de „dezvoltarea și ameliorarea raselor existente în România”, ci de dezvoltarea și ameliorarea pilelor.

2. „Elaborarea, editarea și difuzarea către membri a materialelor informative necesare bunei desfășurări a activității acestora.”
Sincer să fiu, nu cunosc pe nimeni care să fi primit sau să fi avut acces la vreun material util emis de către A.Ch.R., sau de o asociație chinologică teritorială. Nu există o pagină de internet oficială a A.Ch.R., iar ceea ce este cel mai penibil, pagina trecută în site-ul oficial al F.C.I. nu există. Trebuie de asemenea să remarc totala lipsă de solicitudine a personalului angajat, care nu face altceva decât să-și rezolve permanent pro-blemele personale și pe cele ale prietenilor sau ale celor cu care au altfel de relații. Toți ceilalți membri ai asociației, deși plătesc regulat o cotizație, pierd ore în șir pentru a obține cea mai banală informație, așteptând ca o secretară, plătită din banii lor, să binevoiască să se uite din înălțimea funcției sale și la ei, așa că de cele mai multe ori bietul membru al asociației renunță.
Haosul și lipsa totală de transparență care domnesc în A.Ch.R. sunt notorii și de nerezolvat, creându-se impresia că este un lucru voit, necesar creării posibilități ca toate deciziile să fie luate undeva în spatele ușilor închise, pe baza unor înțelegeri oculte, făcute pe spatele și în detrimentul marii mase de membri cotizanți ai A.Ch.R. și, în ultimă instanță, în detrimentul chinologiei românești.

3. „Stimularea activității chinologice prin atribuirea de premii și recompense.”
Expozițiile nu numai că au fost și rămân permanent un prilej de aranjamente realizate de „clanul” sau „clanurile” aflate la un moment dat la putere în A.Ch.R. sau în asociația organizatoare, dar majoritatea sunt organizate după ureche, sfidând prevederile regulamentelor care le guvernează. Am să dau câteva exemple de încălcări flagrante ale regulamentelor:
art 3 „În incinta expoziției pot intra doar câini înscriși în expoziție. Aceștia trebuie purtați obligatoriu în lesă.”
Nici una din teze nu este niciodată respectată, în incinta expozițiilor fiind o permanentă vânzoleală, intrând cine vrea și cu ce animal vrea, se află la vânzare permanent pui de câine, sunt mulți câini liberi, toată lumea pune mâna pe câini etc.
art 3 „…La intrarea în expoziție câinele va trece prin filtrul sanitar veterinar. În cazul în care medicul veterinar constată…”
Care medic veterinar, care filtru sanitar? Eu nu am văzut așa ceva și nici nu am văzut pe cineva să se uite pe carnetul medical al câinilor care intră în incinta expoziției. În acest fel, suspiciunile cum că în urma unor expoziții au existat câini care au contractat diverse boli, sau faptul că s-a putut intra în expoziție cu femele în călduri, deși nu pot fi dovedite, nici nu pot fi combătute. În aceasta situație nu se poate vorbi în nici un fel despre „conservarea” fondului canin din România.

Tot în ceea ce privește desfășurarea expozițiilor, cred că este cel puțin imoral ca în concurs să participe câini ai arbitrilor care oficiază în respectiva expoziție sau, și mai grav, ai organizatorilor acestora, iar atunci când aceștia sunt și printre premiați, suspiciunile încep să capete o bază reală.

Cataloagele expozițiilor conțin de foarte multe ori informații false sau, mai mult, anumite informații nu sunt prezentate deloc, astfel încât participanții sunt puși de foarte multe ori în situația de a nu ști cine îi arbitrează, ce drepturi și obligații au, sau cui să se adreseze în caz că au ceva de reclamat.

Toate acestea întăresc impresia (pe care de foarte multe ori realitatea o confirmă), că jocurile sunt făcute cu mult înainte și participarea celor mai mulți la expoziție este doar formală, necesară creări unei impresii de competiție.

La toate acestea s-ar putea adăuga faptul că există persoane angajate care dețin concomitent și funcții de conducere în cadrul asociației și care, în consecință, în loc să promoveze interesele chinologiei românești, se ocupă cu precădere de promovarea intereselor personale, sfidându-i, de cele mai multe ori sub aripa ocrotitoare a șefilor asociației, pe marea majoritate a membrilor cotizanți.

Toate acestea și încă multe altele au dus la situația actuală a chinologiei românești, despre care se poate spune că e sublimă dar lipsește cu desăvârșire. Nu v-ați întrebat nici o dată de ce în România câinii valoroși nu sunt decât cei aduși din străinătate (de obicei din Ungaria – oare de ce acolo lucrurile stau altfel?), sau urmașii din prima, eventual a doua generație? V-ați întrebat de ce nu sunt cuiburi valoroase în România decât dacă sunt formate cu câini aduși din străinătate? V-ați întrebat de ce nu avem succese la expozițiile din străinătate cu câini crescuți în țară?

Întrebările pot curge, dar răspunsul este unul singur: A.Ch.R. nu face nimic pentru a încuraja, prin metode specifice, selecționarea și dezvoltarea unor generații valoroase de câini în România.

În final, domnule Președinte, aș vrea să vă subliniez faptul că, dacă nu se schimbă radical și de fond lucrurile în asociație, dacă vor continua să domneasca arbitrariul, aranjamentele între „clanuri”, lipsa de transparență și mai ales dezinteresul față de chinologia românească, dacă acești câinii nu vor fi ocrotiți în mod real, iar proprietarii și crescătorii nu vor fi ajutați să-și desfășoare activitatea specifică, fondul canin de rasă existent în România nu numai că nu va fi conservat, dezvoltat și ameliorat, ci, dimpotrivă, el se va diminua, va regresa și se va deteriora permanent.

Considerând că aceste lucruri sunt extrem de serioase, că toate vă sunt bine cunoscute nu numai dumneavoastră, dar și colegilor dumneavoastră din conducerea asociației, și fiind convins că veți înțelege că A.Ch.R. trebuie să aibă ca obiectiv promovarea intereselor chinologiei românești și nu pe cele ale unui grup de privilegiați, aștept răspunsul dumneavoastră precum și măsurile pe care preconizați a le lua pentru a schimba în bine funcționarea asociației.

Vă anunț, domnule Președinte, că în cazul în care nu voi primi un răspuns satisfăcător, sau în cazul în care nu se va observa, într-un termen rezonabil de scurt, o schimbare de fond în viața și activitatea asociației, îmi voi permite să abordez și alte căi, interne și internaționale, inclusiv sesizarea F.C.I., pentru a impune aceste schimbări.



Cu deosebita stimă,
Alexandru Sassu

joi, 21 martie 2002

 

Preluat din revista GHIDUL CANIN nr. 4 / 13 2002